Biserica Sfântul Nicolae

   Oraşul Bacău este aşezat în zona subcarpaţilor Moldovei, la nord de confluenţa râului Bistriţa cu râul Siret, la o altitudine de cca. 170 m deasupra nivelului mării, fiind situat la latitudinea de 46,30 şi longitudinea de 24,24.

   Atestarea documentară a oraşului Bacău este privilegiul comercial acordat de voievodul Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408, negustorilor din Lemberg-Liov. Aceştia din urmă, pentru a trece mărfurile prin Moldova, trebuiau să plătească vamă fie în Suceava şi Bacău, fie în Suceava, Bacău şi Trotuş, fie numai în Bacău şi Trotuş sau Bacău, Bârlad şi Suceava.

   Prima menţionare – indirectă – a catolicilor din Bacău o întâlnim la Conciliul din Constanţa la care a fost prezentă şi o delegaţie a oraşelor din Moldova şi Ţara Românească, delegaţia sosind acolo la 19 februarie 1418, lucrările încheindu-se la 22 aprilie 1418.

  Trebuie amintită şi prezenţa unei mănăstiri de călugări observanţi veniţi de la Şumuleu Ciuc la Bacău, atestată pentru prima oară în 1531.

   În a doua jumătate a secolului al XVI-lea au pătruns în Moldova franciscanii conventuali veniţi de la Pera – Constantinopol. Ei şi-au fixat reşedinţa în Bacău, conduşi fiind de pr. Ieronim Arsengo.

   La 17 februarie 1607 a fost numit episcop în Moldova Ieronim Arsengo, înfiinţându-se o nouă episcopie la Bacău. La catedra episcopiei din Bacău s-au succedat mulţi episcopi polonezi şi, chiar dacă unii dintre ei au vizitat teritoriul episcopiei, s-au întors îndată în Polonia. Instabilitatea politică a Moldovei a dus la transferarea de către episcopul Raimund Stanislau Jezierski a reşedinţei episcopilor de Bacău la Sniatyn, în Polonia, la 3 august 1751.

   Dintr-o relatare a prefectului misiunii franciscane din Moldova, pr. Ioan Hrisostomul Dejoannis, datată la 9 aprilie 1763, la Bacău erau 24 de case de catolici cu 131 de credincioşi. În 1926 Parohia Bacău avea 24 de filiale, în oraş fiind 226 de familii cu 883 de suflete.

   După căderea sistemului comunist, pentru o pastoraţie cât mai eficientă a credincioşilor din oraşul Bacău s-a reuşit împărţirea în mai multe parohii. Astfel, în anul 1993 au luat fiinţă Parohia “Fericitul Ieremia”, situată în partea de nord a oraşului, la ieşirea spre Piatra Neamţ, având 1.202 familii (4.645 de credincioşi) şi Parohia “Sfânta Cruce”, situată în zona sudică a oraşului, la ieşirea spre Bucureşti, având 1.387 de familii (5.799 de credincioşi). Tot în anul 1993, Parohia “Sfântul Francisc de Assisi”, situată în cartierul Izvoare din Bacău, a devenit filială a Parohiei “Sfântul Nicolae”. În 1999 ea a redevenit parohie de sine stătătoare. În anul 2004, situaţia celor patru parohii din Bacău se prezenta în felul următor: Parohia “Fericitul Ieremia”, 1.262 de familii, 3.256 de credincioşi şi activează patru preoţi; Parohia “Sfântul Nicolae”, 3.950 de familii, 13.300 de credincioşi şi activează şapte preoţi; Parohia “Sfânta Cruce”, 1.453 de familii, 5.103 credincioşi şi activează doi preoţi şi cinci colaboratori; Parohia “Sfântul Francisc de Assisi”, 230 de familii, 907 credincioşi şi activează un preot şi un colaborator.

    În anul 1993 a fost înfiinţat în Bacău Liceul Romano-Catolic “Sfântul Anton”, iar în 1994 a fost transferat la Bacău, de la Iaşi, Seminarul Liceal “Sfântul Iosif”.

     După anul 1989 un suflu nou de viaţă creştină a cuprins comunitatea din Bacău, mărturie pentru acest fapt fiind numărul mare de vocaţii la viaţa consacrată, ca şi prezenţa a numeroase grupări (Acţiunea Catolică, Scout, Caritas, Familia Kolping, Asociaţia Catolicilor din Moldova “D-tru Mărtinaş”) şi congregaţii (Comunitatea Saleziană, Congregaţia “Maestre Pie Venerini”, Misionarele Carităţii, Congregaţia “Surorile Oblate Asumpţioniste”, Comunitatea “Maria Bambina”).

   Biserica „Sfântul Nicolae” din Bacău a fost sfinţită la 6 decembrie 1846. Consacrarea ei a fost celebrată de ep. Paul Sardi.

    În anul 1902, zidurile bisericii au crăpat din cauza presiunilor laterale ale bolţilor de cărămidă. În anul 1903 au început ample lucrări de restaurare la biserica “Sfântul Nicolae”. Cu acest prilej au fost demolate bolţile din cărămidă precum şi turnul aflat deasupra tribunei corului. Astfel, turnul a fost refăcut din fundaţii, în afara zidurilor faţadei principale, iar bolţile au fost reconstruite din lemn şi trestie. La începutul secolului al XX-lea, biserica devenise neîncăpătoare; era frecventată şi de credincioşi din satele învecinate.

   Până la cutremurul din 1977, timp de un secol, biserica a suferit mai multe modificări. Cutremurul din 1977 a produs mari daune bisericii.

   După câteva memorii depuse de pr. Petru Andrei la Departamentul Cultelor de la Bucureşti, pentru lărgirea cu 10 metri în ambele părţi a bisericii, răspunsul a venit negativ. Noul paroh, pr. Ştefan Erdeş, a reluat această problemă începând cu anul 1979. Din nou răspunsul Consiliului Popular Judeţean Bacău, transmis Parohiei Bacău a fost negativ. În anul 1981, pr. Ştefan Erdeş a început lucrările de reparaţii şi consolidare a bisericii interior şi exterior.

   Între anii 2006-2008, pr. Isidor Dâscă, paroh şi decan de Bacău, ajutat de credincioşii darnici şi iubitori ai Bisericii, cât şi ajutat de Primărie, a efectuat următoarele lucrări de reparaţii: între anii 2006-2008 s-a zidit uşa laterală din dreapta, s-a înlocuit altarul de jertfă din lemn cu altarul sculptat din bloc de marmură, s-a pus pardoseala de marmură, s-a schimbat instalaţia electrică din aluminiu cu una de cupru, s-a pus un candelabru frumos în centru. Între anii 2011-2013 s-a schimbat total acoperişul bisericii şi turnului şi s-a acoperit cu tablă din cupru rezistentă. S-au turnat grinzi de rezistenţă la temelie şi deasupra pereţilor şi s-a îmbrăcat turnul de cărămidă cu profile unitare.

   Exteriorul a fost tencuit şi zugrăvit, s-a placat temelia cu piatră de munte, s-a refăcut iluminatul exterior arhitectural, s-au pus pavele în jurul şi în faţa bisericii şi s-a instalat sistemul de încălzire. În anul 2014 s-au făcut ultimele reparaţii ale zugrăvelilor interioare. Biserica, Mireasa lui Cristos, îmbrăcată în haine noi, l-a primit pe Cristos Euharisticul la data de 2 noiembrie 2014, spre prezenţa şi adoraţia perpetuă, spre bucuria şi binecuvântarea tuturor celor care o vizitează şi-l adoră pe Capul ei, Isus Domnul. În ultimul timp, au fost aduse multe alte modificări făcute de părintele decan, Isidor Dâscă.

   Pe 6 decembrie 2019, în cadrul Sfintei Liturghii a hramului celebrată de PS Iosif Păuleț Episcop de Iași, a avut loc resfințirea bisericii „Sfântul Nicolae” și consacrarea altarului din marmură. Cu ocazia acestei celebrări euharistice solemne au fost încheiate lucrările de restaurare și renovare a bisericii-monument.