Preoți actuali

Preoți actuali

„Tu ești preot în veci” (Evr 5,6)

   S-a născut la 6 iulie 1968 la Pralea – Bacău. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1982 la Pralea, clasele a IX-a şi a X-a în anul 1984 la Căiuţi, clasa a XI-a la Oneşti, apoi Şcoala de Cantori (clasele a XI-a şi a XII-a) în anul 1987 la Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1994. A urmat studii postuniversitare la Roma, unde, în anul 2006, a obţinut licenţa în teologie dogmatică, iar în 2010 doctoratul, tot în teologie dogmatică. A fost sfinţit preot la 29 iunie 1994 la Iaşi de către ep. Petru Gherghel. A activat ca vicar la Adjudeni (1 august 1994 – 1 octombrie 1995), formator la Seminarul din Iaşi (1 octombrie 1995 – 1 februarie 1999), director la Centrul Misionar Diecezan din Iaşi (1 octombrie 1998 – 30 iunie 2001), director coordonator la Şcoala Postliceală „Fericitul Ieremia” din Iaşi (1 octombrie 1998 – 30 iunie 2001), director coordonator la Liceul „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi (1 septembrie 1999 – 30 iunie 2002), director coordonator la Colegiul Universitar „Sfântul Toma de Aquino” din Iaşi (1 septembrie 1999 – 30 iunie 2002), fondator şi decan la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi (1 august 2002 – 1 august 2003), student la Roma (2003-2008), director coordonator la Liceul „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” – Iaşi (1 septembrie 2008 – 31 august 2011), lector la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi (1 octombrie 2008 – 1 septembrie 2015), rector al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” Iaşi (1 septembrie 2011 – 1 septembrie 2015), paroh la Iaşi „Adormirea Maicii Domnului” şi decan de Iaşi (2015-2017), paroh la Nicorești „Sfânta Fecioară Maria Îndurerată” (2017-2021), iar acum Paroh în Bacău „Sfântul Nicolae” și Decan de Bacău-Centru.

   S-a născut la 6 iulie 1968 la Pralea – Bacău. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1982 la Pralea, clasele a IX-a şi a X-a în anul 1984 la Căiuţi, clasa a XI-a la Oneşti, apoi Şcoala de Cantori (clasele a XI-a şi a XII-a) în anul 1987 la Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1994. A urmat studii postuniversitare la Roma, unde, în anul 2006, a obţinut licenţa în teologie dogmatică, iar în 2010 doctoratul, tot în teologie dogmatică. A fost sfinţit preot la 29 iunie 1994 la Iaşi de către ep. Petru Gherghel. A activat ca vicar la Adjudeni (1 august 1994 – 1 octombrie 1995), formator la Seminarul din Iaşi (1 octombrie 1995 – 1 februarie 1999), director la Centrul Misionar Diecezan din Iaşi (1 octombrie 1998 – 30 iunie 2001), director coordonator la Şcoala Postliceală „Fericitul Ieremia” din Iaşi (1 octombrie 1998 – 30 iunie 2001), director coordonator la Liceul „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi (1 septembrie 1999 – 30 iunie 2002), director coordonator la Colegiul Universitar „Sfântul Toma de Aquino” din Iaşi (1 septembrie 1999 – 30 iunie 2002), fondator şi decan la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi (1 august 2002 – 1 august 2003), student la Roma (2003-2008), director coordonator la Liceul „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” – Iaşi (1 septembrie 2008 – 31 august 2011), lector la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi (1 octombrie 2008 – 1 septembrie 2015), rector al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” Iaşi (1 septembrie 2011 – 1 septembrie 2015), paroh la Iaşi „Adormirea Maicii Domnului” şi decan de Iaşi (2015-2017), paroh la Nicorești „Sfânta Fecioară Maria Îndurerată” (2017-2021), iar acum Paroh în Bacău „Sfântul Nicolae” și Decan de Bacău-Centru.

Cine este preotul?

Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui" (Mt 9,37-38)

    “Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor. Atunci le-a spus discipolilor săi:

  “Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui” (Mt 9,37-38).

   Toţi cei botezaţi în moartea şi învierea lui Cristos sunt mădulare ale trupului Domnului, fac parte din marea comunitate creştină şi sunt capabili să ia parte la funcţia dublă a preoţiei: să vestească evanghelia, să participe la celebrarea sfintei Liturghii şi a sacramentelor. Cu toate că toţi creştinii suntem o seminţie aleasă, “o preoţie împărătească”, fără păstorii noştri sufleteşti, hăruiţi de Duhul Sfânt cu pecetea sacramentală a preoţiei, credinţa noastră ar fi aridă, egoistă şi însingurată, iar viaţa, un labirint întunecat în care ne-am pierde sau rătăci.

  Preotul este fratele nostru universal a cărui sfântă misiune este de a sluji şi de a iubi fără a pretinde niciodată nimic! Propovăduitor al cuvântului, el ne face să înţelegem că viaţa nu merge niciodată înapoi, nu zăboveşte în ziua de azi, ci tinde spre cea din viitor al cărui unic ţel este paradisul.

   “O preot al meu, cum vei cuteza să mă jertfeşti cu adevărat şi în întregime dacă nu te-ai jertfit mai întâi pe tine cu adevărat şi în întregime” (Monseniorul Vladimir Ghika).

   El, preotul, este “fiul omului”, dar îl reprezintă pe pământ pe Fiul lui Dumnezeu; este muritor, dar are menirea de a ne ajuta să stăpânim nemurirea prin credinţă şi mântuire; păşeşte pe pământ, dar ochii şi sufletul sunt îndreptate spre cer “cerşind” pentru noi iertare, îndurare şi minunea împlinirii rugăciunilor.

   Preotul este un izvor din care ţâşneşte mereu viaţă şi speranţă, scânteie care aprinde flacăra credinţei şi braţul drept al balanţei în aflarea adevărului.

   Preotul nu are familie, dar toţi îl numim “părinte”, este fiu, frate, şi tată, copil visător, tânăr îndrăzneţ şi bătrân înţelept…, făcându-se înţeles şi preţuit atât de cei “puternici” cât şi de cei mici şi neînsemnaţi.

   Preotul este acela a cărui sete de slujire nu se stinge niciodată, lipsit de mărire deşartă, umil şi blând, iertător al păcătoşilor, îngrijitor al lor celor bolnavi, mâna întinsă a celor slabi şi neajutoraţi.

   Este cel care ascultă, dar şi cel care trebuie să fie ascultat, cel care mângâie, dar şi cel care mustră fără asprime pe cei rătăciţi.

   Preotul este uneori mai mare decât îngerii, fiindcă el, preotul, nu are numai puterea de a sfinţi şi de a dezlega de păcate, ci el ne face să simţim şi să înţelegem că Dumnezeu prin jertfa Fiului său este întotdeauna prezent.

  Memorialul euharistic, celebrat la sfânta Liturghie, analizează şi face prezentă, în mod sacramental, jertfa unică a lui Cristos, marele mister pascal la care luăm cu toţii parte prin minunea săvârşită de preot, transformat acum în Cristos pe pământ.

  Să transformăm murmurul inimilor noastre în strigăte de iubire şi să înălţăm cu recunoştinţă rugăciuni pentru minunaţii noştri preoţi.

  Să mulţumim Domnului pentru sacramentul Preoţiei, fără de care nu am fi putut niciodată să le primim pe celelalte. Şi să nu uităm să aducem un omagiu, îndreptând toate gândurile noastre bune spre preoţii noştri martiri, fără de care astăzi nu am fi putut să ne mărturisim liber credinţa.