Ce este Postul Mare?
Este o perioadă specială din anul liturgic, în care poporul creştin se pregăteşte să celebreze misterul Paştelui. Postul Mare să fie pentru orice creştin o reînnoită experienţă a iubirii lui Dumnezeu dăruită nouă în Cristos, iubire pe care în fiecare zi, la rândul nostru, trebuie s-o redăruim aproapelui, mai ales celui care suferă mai mult şi este în necesitate.
De ce 40 de zile?
Teologia şi spiritualitatea Postului Mare sunt constituite cu referinţă la evenimente din Vechiul şi Noul Testament. Este acelaşi număr 40, care aminteşte:zilele potopului universal; anii petrecuţi de Israel în deşert; zilele petrecute de Moise pe muntele Sinai; zilele petrecute de profetul Ilie în deşert înainte de a ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu pe muntele Horeb; zilele de pocăinţă a locuitorilor din Ninive; zilele postului lui Isus în deşert, unde la sfârşit este ispitit de diavol.
Toate acestea au o valoare didactică. Postul Mare este timpul: distrugerii răului, ca pentru oamenii de la potop; încercării şi al harului, ca pentru Israel; rugăciunii care dispune la întâlnirea cu Dumnezeu, ca pentru Moise şi Ilie; pocăinţei şi ispăşirii în vederea judecăţii divine, imitând cele 40 de zile de post şi de pocăinţă cu care locuitorii din Ninive au potolit mânia divină; postului, care are ca scop a mânca adevărata hrană, care înseamnă a face voinţa Tatălui: „nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (aşa i-a răspuns Isus satanei la sfârşitul celor 40 de zile petrecute în deşert).
Care sunt marile teme din Postul Mare?
Sunt îndeosebi trei teme, care ne sunt propuse de liturgia din Postul Mare:
- Tema pascală.Deoarece Postul Mare este pregătire pentru celebrările pascale, tema moarte-viaţă asumă o importanţă primară. Începe încă din a doua duminică (Schimbarea la faţă) şi devine mai explicită în ultimele două săptămâni.
- Tema baptismală.Postul Mare în structura sa fundamentală s-a format în jurul sacramentului Botezului administrat adulţilor în timpul privegherii pascale. Creştinii conştientizează mai mult botezul lor.
- Tema penitenţială.Este dezvoltată mai ales la începutul Postului Mare (miercurea cenuşii şi evanghelia ispitirilor lui Isus din prima duminică). În Postul Mare Biserica trăieşte mai intens aspectul penitenţial.
Care sunt practicile din Postul Mare?
Postul Mare comportă o angajare ascetică, individuală şi colectivă, ale cărei forme tradiţionale sunt: rugăciunea (mai ales Liturghia zilnică şi Calea crucii); postul (ansamblul de practici de mortificaţie: hrană – cuvinte – distracţii): mortificaţia permite mai multă disponibilitatea pentru aproapele, mai mult timp pentru voluntariat şi mai mulţi bani pentru caritate;
– pomana (ajutor faţă de aproapele nostru mai nevoiaş decât noi).
În Postul Mare Biserica aminteşte că sunt prescrise: postul şi abstinenţa de la carne: Miercurea Cenuşii şi Vinerea Sfântă; abstinenţa de la carne: în fiecare vineri din Postul Mare.
Biserica recomandă, în Postul Mare, îndeosebi practicarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească.
Care este importanţa postului?
Postul pentru credincios are o importanţă relevantă, este bogat în numeroase semnificaţii şi finalităţi. De fapt, cu postul, credinciosul vrea să se supună cu umilinţă lui Dumnezeu, încrezându-se în bunătatea şi milostivirea sa. Practica postului contribuie să confere unitate persoanei, trup şi suflet, ajutând-o să evite păcatul şi să crească în intimitatea cu Domnul.
Cu postul şi rugăciunea îi permitem lui să vină ca să sature foamea cea mai profundă pe care o experimentăm în interiorul nostru: foamea şi setea de Dumnezeu.
Ceea ce economisim postind, putem să destinăm pentru opere binefăcătoare, caritative. Postul Mare este timpul ideal pentru a îndepărta tot ceea ce distrage spiritul şi pentru a intensifica tot ceea ce hrăneşte sufletul deschizându-l spre iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.
Cum să facem pomană?
Iată câteva indicaţii: trebuie să fie ascunsă. „Să nu ştie stânga ta ceea ce face dreapta ta”, spune Isus, „pentru ca pomana ta să rămână ascunsă” (Mt 6,3-4); a o efectua fără a-l ofensa pe celălalt; fără a ne pune în faţă pe noi înşine (gloria deşartă); cu bucurie: mai mare bucurie este a da decât a primi (cf. Fap 20,35); în tăcere, departe de reflectoarele societăţii mediatice; să nu ne limităm să dăm ceva material (bani, pâine…), ci să ne dăruim pe noi înşine: stima noastră, respectul nostru, timpul nostru, talentele noastre (voluntariat); ceea ce dă valoare pomenii este iubirea.
Să ne ajute Dumnezeu în a trăi cu adevărat acest post pentru a ne bucura din plin de roadele Pascale! Post rodnic și binecuvântat!
