De ce se acoperă crucifixul și imaginile sfinte în timpul Săptămânii Sfinte?
Pare puțin ciudat ca în timpul cel mai sfânt din anul liturgic, catolicii din întreaga lume acoperă ceea ce este frumos în bisericile lor, imaginile sfinte și crucifixul. Nu ar trebui să avem înaintea ochilor această crucea, mai ales atunci când ascultăm proclamându-se Evanghelia Pătimirii în Duminica Floriilor?
Deși ar părea că nu s-ar potrivi cu spiritul Săptămânii Sfinte, Biserica Catolică recomandă această practică pentru a ne intensifica simțurile și pentru a zidi în noi dorul după Duminica Paștelui. Este o tradiție care nu ar trebui pusă în practică doar în biserica parohială, dar poate fi o activitate și pentru „biserica domestică” – familiile noastre.
Familiile sunt încurajate să imite această practică a Bisericii și să acopere imaginile sacre pe care le au în locuința proprie. Acest act ne ajută să intrăm mai profund în timpul liturgic al Postului Mare, mai ales în situațiile în care nu se poate participa la sfintele liturghii. În caz contrar, vedem imaginile sacre acoperite doar la biserică și asta o dată sau de două ori pe an și astfel inima nu este mișcată aproape deloc. Este o tradiție frumoasă ce cu siguranță poate să fie lăsată ca moștenire copiilor, așadar, dacă, totuși, ne preocupăm să ne decorăm casele cât mai frumos pentru Paște, de ce să nu ne folosim de acoperăminte pentru a marca marea sărbătoare a Învierii?
De ce să acoperim ceea ce este frumos?
O întrebare se poate naște în inima noastră: de ce să acoperim imaginile sacre și crucifixurile, care tocmai au fost realizate ca să ne ridice inimile și mintea către cele cerești?
În primul rând, folosim acoperăminte ca să tragem un semnal de atenționare: suntem într-un timp special! Când intrăm în biserică și vedem că la altar crucea este acoperită cu pânză de culoare mov sau cu un văl, ne dăm seama că ceva este diferit. Ultimele două săptămâni din Postul Mare sunt ocazii deosebite pentru imediata pregătire pentru Triduumul Pascal, iar aceste acoperăminte sunt un memento ca să fim întotdeauna gata pentru Domnul.
În al doilea rând, acoperămintele ne ajută să ne concentrăm asupra cuvintelor ce sunt pronunțate la sfânta liturghie. Atunci când este proclamată Evanghelia Pătimirii, simțurilor noastre le este oferită ocazia să se aplece mai mult asupra cuvintelor și astfel să intre cu adevărat în scena pe care evangheliștii o descriu.
În al treilea rând, Biserica folosește aceste acoperăminte ca să ne conducă spre Duminica Paștelui. Acest aspect este accentuat la fiecare sfântă liturghie, pe măsură ce ne apropiem de sărbătoarea Învierii. Nu dorim ca aceste pânze să fie acolo, căci ele acoperă pe Domnul, care și-a dat viața pentru iertarea păcatelor noastre. Acesta este până la urmă sensul acestor acoperăminte: ele nu vor fi pentru totdeauna, este ceva temporar.
Imaginile sacre vor fi descoperite, chiar fix înainte de Vigilia Pascală, pentru că nu este natural ca ele să fie acoperite. Imaginile acoperite ne aduc aminte de viața noastră pe acest pământ. Trăim într-o lume „aflată sub acoperământ”, în exil, departe de casa noastră adevărată. Numai prin moarte, acest văl va fi ridicat și abia atunci vom putea vedea frumusețea tuturor lucrurilor din viața noastră și ne vom bucura de vederea lui Dumnezeu.
Pr. Iulian Echert
