Pelerinaj în Ţara Sfântă
În perioada 2-9 februarie 2023, un grup de pelerini din parohia noastră, alături de alți pelerini din țară, au avut binecuvântarea de a face experiența pelerinajului în Țara Sfântă. Un pelerinaj în Ţara Sfântă este un privilegiu de care, din păcate, puţini creştini se pot bucura. De acest privilegiu s-au bucurat 55 de pelerini, alături de ghidul nostru care a fost părintele Cristian Vacaru. Acest pelerinaj nu ar fi fost posibil fără ajutorul părintelui Benone Lucaci, decan de Bacău-Centru, care s-a implicat în organizarea acestui pelerinaj, oferind informațiile necesare tuturor pelerinilor și îndemnându-i pe toți să conștientizeze că nu este o simplă excursie, ci o adevărată experiență de credință.
Fiecare creştin are trei patrii: patria în care s-a născut, patria cerească unde doreşte să ajungă după viaţa pământească şi Ţara Sfântă, locul unde Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ. Patria lui Isus şi a Mariei este şi patria fiecărui creştin, care doreşte cu ardoare, măcar o dată în viaţă, să meargă în pelerinaj, pe urmele lui Isus şi ale Mariei, în drum spre patria cerească.
Pelerinajul l-am început în Nazaret unde am vizitat Sinagoga din Nazaret, Biserica Ortodoxă „Izvorul Maicii Domnului” unde arhanghelul Gabriel i s-a arătat Mariei, Biserica „Sf. Iosif” (sau a Sfintei Familii), Bazilica Bunei-Vestiri, Muntele Tabor, Cana Galileii (unde Isus a săvârşit prima minune transformând apa în vin, iar aici soții au avut ocazia să-şi reînnoiască promisiunile matrimoniale).
Am plecat spre Tabgha, locul înmulţii pâinilor şi a peştilor, Biserica „Primatul Sfântului Petru”, Muntele Fericirilor, Cafarnaum – Casa lui Petru, Sinagoga (unde Isus a rostit „discursul euharistic”), mini-croazieră pe Lacul Genezaret, iar cine a avut posibilitate a participat la rozariul cu procesiune la Bazilică. De aici am plecat cu toate bagajele spre Valea Iordanului, unde am vizitat Râul Iordan (unde fiecare pelerin și-a reînnoit promisiunile de la Botez), Ierihon – Sicomorul lui Zaheu, Mănăstirea Ispitirilor lui Isus, Muntele Tabor, Palatul Hisham, vizitarea sitului arheologic Qumran, Marea Moartă la Qalya Beach.
La Ein Karem am vizitat Biserica „Naşterii Sf. Ioan”, Biserica „Vizitei Sf. Fec. Maria la Elisabeta, „Bet Sahour” unde păstorii au primit vestea naşterii Domnului, „Grota Laptelui” unde a locuit Sfânta Familie după naşterea lui Isus; Bazilica „Naşterii Domnului”, biserica „Sfânta Ecaterina a Alexandriei” cu grota sfântului Ieronim.
Pe Muntele Măslinilor, drum parcurs de Isus în Duminica Floriilor, am vizitat: Capela Înălţării, Pater Noster, Dominus Flevit, Grota Apostolilor, Mormântul Maicii Domnului, Bazilica Agoniei lui Isus, Muntele Sionului, Biserica „Sancti Petri in Gallicantu”, Biserica benedictină „Adormirea Maicii Domnului”, Mormântul Regelui David, Zidul plângerii.
Intrând în cetatea Ierusalimului am vizitat biserica „Sfânta Ana”, locul unde s-a născut Maria, Scăldătoarea Betesda, Biserica Biciuirii, Capela Condamnării, urcând pe „Via Dolorosa” am vizitat mănăstirea „Litostrotos”, Bazilica Sfântului Mormânt cu procesiunea zilnică a Fraților Franciscani, Cenacolul.
În ultima zi am vizitat Abu Gosh – Biserica Cruciată, Biserica „Sf. Fc. Maria, Arca Noii Alianțe”, Centrul Saxum.
Mulţumim bunului Dumnezeu că a făcut posibil ca noi să păşim pe urmele Mântuitorului nostru şi ale Maicii sale preasfinte. Mulţumiri tuturor pelerinilor și celor care s-au ocupat de organizare.
Această călătorie a fost o experiență care a implicat fiecare parte a mea. Țara Sfântă intră în tine cu forța, fie că vrei sau nu, mai devreme sau mai târziu o face. Important este să ajungi acolo. Nu voi uita niciodată mirosul străzilor, acele mirosuri de condimente și tămâie ce te urmăreau la tot pasul. Coloanele sonore care ne-au însoțit și care încă rezonează în capul meu, vocile atâtor oameni pe care nu-i înțelegeam în jurul meu, tăcerile ținuturilor aride ale deșertului, aceleași tăceri care au fost martore la ultimele ispite ale lui Isus, zgomotul pieței arabe care astăzi, la fel ca acum 2000 de ani, pare lipsit de atenție, de unicitatea istoriei scrisă pe pietrele drumului care o traversează, sunetul valurilor care mângâie plaja pietroasă a lacului Tiberiadei cu o gingășie dezarmantă și care parcă încearcă să te întrebe și pe tine în tăcere: „Mă iubești?”, sunetele naturii care pe acel munte sfânt păreau să repete „discursul Fericirilor”. Dimensiunea tactilă a fost nevoia călătoriei, atingerea celor mai importante locuri ale credinței noastre a fost ca și cum am merge să redescoperim temeliile Bisericii, Biserica Mamă. Stâncile aspre și reci ale peșterilor, stâncile sfinte șlefuite de atingerea atâtor pelerini, pietrele puternice ce au lăsat un testament imprimat pe mâinile mele. Scufundarea mâinilor în apele tulburi ale botezului, atingerea apelor dense ale Mării Moarte erau esențiale pentru a mă simți protagonist al acelor locuri. Am făcut un efort să-mi fixez privirea asupra locurilor naturale păstrate de timp, un efort ce mi-a fost cheia care mi-a permis să mă simt parte din povestea lui, o poveste ce trebuie povestită, nu doar scrisă.
Pentru a face totul și mai minunat, există tovarăși de călătorie pe care, de obicei, pelerinul nu îi alege, dar cu care este chemat să împărtășească bucurii, suferințe, viața de zi cu zi, emoții. Am „îmbrăcat” hainele pelerinilor și am călătorit, fiecare cu povestea lui, lăsând ceva acasă și venind aici cu propriul scop. Am o slăbiciune pentru spiritul de echipă și găsesc în relații sensul suprem al credinței care m-a câștigat. Prin urmare, tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi, vă mulțumesc pentru râs, pentru prânzuri (bune) și mese, pentru discuții, pentru comparații, împărtășiri, experiențe și pentru prietenie. Împreună am vizitat atâtea urme care au lăsat urme de neșters. Am mers pe pământul lui Isus, m-am uitat la peisajele pe care Isus le-a văzut. M-am zbătut și am reflectat în același deșert „al lui”. Nu voi uita niciodată acel deșert imens, acele umbre de pe dealuri. Din păcate, am prins o perioadă mai rece, cu ploi și vânt. Unii s-au plâns de vreme, dar sincer, și nu știu de ce, nu am vrut să mă mai simt rece. Era prea frumos, nu-ți permiți să te plângi de ploaia din cer ce vine de la Acela care a pășit fix acolo unde pășești tu. Să vină ploaia…
Aceasta este țara din care curge izvorul credinței noastre, unde Izvorul credinței noastre a umblat, a observat, a vindecat, a plâns și s-a rugat. Totodată, este și țara în care descoperi duritatea cu care omul clădește ziduri foarte înalte între el și celălalt. Poate tocmai de aceea a ales Isus să vină aici… erau prea multe ziduri… Țara Sfântă este un tărâm al contradicțiilor în care coexistă binele și răul, este totul și nimic într-un spațiu atât de mic. Israelul este a cincea evanghelie, o evanghelie ce nu poate fi citită, ci doar simțită cu toată ființa ta.
Aceasta este călătoria tuturor călătoriilor. Nu este un tur, o vacanță relaxantă, o vizită simplă a locurilor frumoase, care ar fi deja suficiente pentru a te umple cu frumusețe. Este o călătorie în sine, în timp și în viața simplă și umană a lui Isus, în Duhul Său și în marile sale lucrări. Este o călătorie care rămâne în tine și ajunge sub pielea ta. Acolo te simți în siguranță în ciuda tuturor dificultăților, tensiunilor, atacurilor… Acolo ești în siguranță. Acest pământ te atrage, te fascinează, te schimbă chiar dacă nu pare așa. Iar când te întorci acasă înțelegi mai bine că tu locuiești la mijloc, între nori și deșert, între Dumnezeu și nimic. Te întorci acasă fericit și cu dorința și speranța aproape nerăbdătoare să te întorci în curând! Sunt convins că la sfârșitul unei călătorii există întotdeauna o călătorie ce abia începe. Este ușor să experimentezi Țara Sfântă în Țara Sfântă, dar misiunea următoare este să experimentez Țara Sfântă în locul meu natal.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
