You are currently viewing Prima Spovadă pentru copii

Cum să ne spovedim bine?
Sfaturi pentru părinți și copii

Pr. Iulian Echert

   Într-un interviu acordat la o televiziune, un tânăr, convertit fiind, mărturisea cu strângere de inimă că s-a temut de scaunul de spovadă. Ceea ce nu știa era faptul că și „catolicii din leagăn” adesea trăiesc aceleași sentimente. Se întâmplă ca această anxietate legată de spovadă să înceapă din copilărie, mai ales atunci când părinții, bine intenționați ce-i drept, au transmis copiilor mesaje greșite despre când, cum și de ce să ne spovedim.

   Însă copiii nu trebuie să se teamă de sacramentul Pocăinței, de aceea, este bine ca aceștia să fie ajutați să înțeleagă că scaunul de spovadă nu este altceva decât o întâlnire cu milostivirea lui Dumnezeu. Copiii au nevoie să înțeleagă că scaunul de spovadă este un loc unde mergi pentru a cere ajutor, nu un loc unde mergi atunci când ai căzut în dizgrația lui Dumnezeu. Scaunul de spovadă este MILOSTIVIRE, MILOSTIVIRE și iar MILOSTIVIRE și suntem chemați să le spunem copiilor aceasta de fiecare dată.

   Așadar, cum ajutăm copiii să se spovedească bine și ce ar trebui să facă părinții pentru a-i ajuta?

  1. Pregătirea din timp

   Nimic nu elimină anxietatea decât familiaritatea, de aceea înainte de Prima Spovadă, chiar de fiecare spovadă, copiii sunt chemați să facă un exercițiu în confesional ca să se obișnuiască și să descopere că scaunul de spovadă nu este un loc misterios sau care înspăimântă. Pregătirea implică și cercetarea cugetului. Ca să facă o bună examinare a conștiinței, putem să le venim în ajutor și să le permitem să scrie pe o hârtiuță păcatele pe care urmează să le mărturisească sau chiar și Actul de căință, dacă sunt prea emoționați. Atenție, acea hârtiuță este foarte personală, de aceea, trebuie distrusă, chiar arsă, pentru că ceea ce scrie pe ea este descoperit numai lui Dumnezeu!

  1. Părerea de rău și propunerea

   Acest sentiment de părere de rău pentru păcate se numește căință și se naște din iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Ne pare rău că nu am făcut binele când am avut ocazia și că s-a întâmplat să alegem răul, chiar dacă știam că vom greși. Hotărârea de a nu mai păcătui este foarte importantă, pentru că arată dorința noastră de nu mai păcătui pe viitor și să fim mai buni!

  1. Cum ne mărturisim în scaunul de spovadă?

   Unii copii poate se vor emoția că trebuie să meargă la „părintele” să spună ce au greșit, de aceea părinții sunt chemați să intervină și să-i liniștească. Este bine să le fie amintit că „părintele” a auzit „de toate” la spovadă și că este obișnuit cu oameni care se emoționează. Să nu le fie rușine copiilor să-l întrebe pe preot ce urmează să facă, dacă se întâmple să se piardă în emoții. Chiar să spună că le este frică sau rușine. Preotul nu este acolo decât să ajute și să fie alături de penitent, chiar și de copii, față de care este chemat să arate o grijă deosebită.

   Mergem la preot și salutăm reciproc. Îl salutați și pe Dumnezeu, făcând semnul crucii. Apoi putem începe spunând când a fost ultima spovadă. Ne spunem păcatele cu sinceritate și umilință și apoi cerem dezlegarea și pocăința de la preot. Acum vine rândul preotului. Acesta vorbește cu noi și ne dă o pocăință, care poate fi fie o rugăciune, fie o faptă bună, și apoi spune cuvintele în numele lui Isus: „Iar eu te dezleg de păcatele tale…”. Din acest moment, suntem liberi, suntem ca noi, e ca și cum nu am făcut nimic rău în viață! Să nu uităm să spunem pocăința primită de la preot și să devenim mai buni în fiecare zi!

  1. Totul e secret

   Este bine să le amintim copiilor că tot ce se mărturisește la spovadă este secret și că preoții nu au voie să spună nimic ce aud acolo, nici măcar părinților! Pedepsele sunt mari și aspre, pentru că ceea ce se întâmplă la spovadă este numai între noi și Dumnezeu! De aceea, suntem chemați să fim calculați și să nu facem din spovadă o sursă de suspiciune sau de urmărire a celui care se spovedește.

  1. Un eveniment de familie

   Copiii învață mai bine dacă li se dă un exemplu bun. Dacă mergeți împreună ca familie la spovadă, iar copilul dumneavoastră este emoționat, este bine ca un părinte să intre înainte în scaunul de spovadă și poate să-i spună preotului că urmează un copil. Preotul astfel poate să facă tot ce-i stă în putință să-l ajute pe micul penitent să simtă spovada ca pe o experiență frumoasă de întâlnire cu Dumnezeu. Ca spovada să devină un eveniment normal din viața familiei, părinții sunt chemați să arate copiilor că merg regulat să se mărturisească. Să le spună că este ceva normal să se întâmple. Nimic bun nu poate veni din faptul că cineva merge rar la spovadă sau vorbește copiilor despre pocăință ca fiind ceva misterios care nu se potrivește vieții noastre de zi cu zi.

   Sacramentul Pocăinței este locul de întâlnire cu Isus Cristos, este o relație; și ca și oricare altă relație, aceasta se dezvoltă în timp, natural, după trecerea anilor. Trebuie să-i ajutăm pe copiii să învețe și să aprecieze acest măreț sacrament. Să nu le fie frică, dar în schimb să simtă o bucurie de nedescris a întâlnirii cu Isus!