Spovada?!
Pr. Daniel Tală
Un tânăr şi-a dezonorat familia şi numele tatălui său. A mers la Paris ca să scape de plictiseala vieţii rurale. Şi-a găsit rostul prosperând într-o viaţă păcătoasă, ocupându-se și cu traficul de stupefiante. Dar la un moment dat afacerile i-au mers prost. A fost jefuit, iar în scurt timp arestat. A ajuns să trăiască într-o colibă lângă groapa de gunoi a oraşului. Aici se gândea la familie, mai ales la tatăl său. Îl va mai primi acasă după ce disprețuise tot ce a învăţat despre dragostea lui Dumnezeu? A decis totuși să îi scrie aceste rânduri: „Dragă tată, aş vrea să vin acasă, dar nu ştiu dacă mă vei mai primi după tot ce am făcut. Sâmbătă seara voi fi în trenul care trece prin satul nostru. Dacă mă ierți te rog atârnă o bucată de pânză albă în copacul din fața casei”. Când trenul a trecut prin faţa casei sale, ce credeți că i-a fost dat să vadă? Tot copacul era acoperit cu bucăți de pânză albă!
Tot astfel, bunul Dumnezeu ne va primi şi pe noi dacă ne întoarcem la El din toată inima! Căci, astfel ne învaţă Isus: „Este mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte, decât pentru 99 de drepţi care nu au nevoie de convertire” (Lc 15,7).
Povestea tânărului din istorioară poate fi şi istoria noastră de ieri, sau chiar de astăzi. Cine dintre noi nu a simţit că la un anumit moment din viaţă s-a îndepărtat de casa părintească, de iubirea lui Dumnezeu şi că rătăceşte în viaţă pe un drum greșit? Dar curajul tânărului şi iubirea fără margini a tatălui sunt atât de grăitoare încât nimic nu ne-ar mai putea împiedica să repetăm: Știu ce voi face! Mă voi ridica, mă voi duce la Tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău!
Parabola este o invitaţie pentru fiecare dintre noi: dacă ai păcătuit, ridică-te!; dacă ai trădat, întoarce-te!; dacă ai ofensat în modul cel mai josnic, să şti bine şi să reţii un lucru: Dumnezeu este gata să şteargă totul şi să reînceapă totul de la început!
Totodată, în lumina acestui exemplu, îmi vin în minte cuvintele Papei Francisc care spunea: nu există sfânt fără trecut și păcătos fără viitor!
Atât de bun și milostiv este Domnul încât: iartă, uită, și nu își mai amintește de păcatele noastre!
