Tinerii, pelerini ai speranței
Sunt momente în viață care nu se pot uita niciodată. Așa au fost pentru noi zilele petrecute la Roma, cu ocazia Jubileului Tinerilor, eveniment ce are loc o dată la 25 de ani. A fost o experiență unică pentru noi, tinerii din parohie, ce am avut dorința de a participa cu multă bucurie și speranță.
Pelerini ai speranței. Asta am fost noi, împreună cu alți un milion de tineri din întreaga lume, toți având aceeași credință și purtând în suflet aceeași dorință: de a fi cât mai aproape de Dumnezeu.
Prima întâlnire cu toți tinerii a fost chiar la Vatican, în piața sfântul Petru, la liturghia de deschidere. Piața a fost plină de tinerețe, de culoare, de zâmbete, iar la final, surpriza cea mai mare a fost să-l vedem pentru prima dată pe Papa Leon al XIV-lea trecând chiar prin fața noastră. Un moment emoționant, imposibil de uitat.
În fiecare zi, am avut bucuria de a participa la liturghii împreună cu grupurile de români din toată țara, și uniți prin cântece și rugăciuni, am reușit să aducem puțin din România, în inima Romei.
Momente deosebite au reprezentat și trecerile prin cele patru Porți Sfinte ale bazilicilor: San Pietro, San Giovanni in Laterano, Santa Maria Maggiore și San Paolo Fuori le Mura. Cu fiecare poartă, creștea și dorința și curajul de a fi alături de Dumnezeu, de a arăta lumii întregi ce bine e să îl ai mereu alături de tine pe Isus, ca prieten.
Jubileul a culminat cu noaptea de veghe de la Tor Vergata, locul unde toți, indiferent de vârstă, naționalitate, am petrecut împreună un timp în rugăciune. Alături de Sfântul Părinte am găsit răspunsuri la întrebări cu care noi tinerii ne confruntăm în viața noastră, situații de care nu știm cum să trecem, alegeri ce trebuie făcute.
Noaptea aceea a fost despre noi, tinerii. Sub cerul liber, chiar și sub picăturile de ploaie, am simțit că nu suntem singuri, că Dumnezeu e acolo, aducând liniște și speranță în inimile noastre. Următoarea dimineață am participat la Sfânta Liturghie, celebrată de Sfântul Părinte Papa, alături de toți ceilalți cardinali, episcopi, preoți și diaconi prezenți din toate colțurile lumii, liturghie la care cu toții am devenit una în Cristos.
Pe lângă toate momentele trăite, ceea ce a rămas cel mai puternic în sufletele noastre au fost cuvintele Papei. Ne-a învățat că viața noastră nu trebuie să fie trăită „pe pilot automat” ci cu dorința de a aspira mereu la lucruri mari, la sfințenie, la iubire adevărată. Să nu ne mulțumim niciodată cu puțin, pentru că suntem creați pentru mai mult. Să nu păstrăm doar pentru noi ce trăim cu El. Să nu lăsăm aceste momente să devină doar niște amintiri frumoase sau fotografii. Ne-a invitat să ne întoarcem acasă cu o misiune: să fim „pelerini ai speranței” în fiecare zi, în familiile noastre, printre prieteni, oriunde mergem, răspândind bucuria și puterea Evangheliei. Suntem chemați să ducem mai departe această bucurie. Prietenia este pace, iar lumea are nevoie de pace.
În ultima zi, înainte de a ne întoarce acasă, am ajuns și la Assisi. Acolo, am avut ocazia de a celebra Sfânta Liturghie la mormântul Fericitului Carlo Acutis, tânărul care urmează să fie proclamat sfânt și care este patronul grupului de tineri al parohiei. A fost un moment simplu, dar care a trezit ceva în inimile noastre. Să fim acolo, aproape de cineva tânăr, exact ca noi, care a trăit cu bucurie și curaj credința, ne-a întărit și mai mult în dorința de a merge mai departe cu Dumnezeu.
Suntem recunoscători din inimă familiilor care ne-au primit cu brațele deschise și ne-au făcut să ne simțim ca acasă, preoților care ne-au însoțit cu drag și înțelepciune în această călătorie, precum și întregii comunități și bisericii noastre care ne-au susținut cu rugăciuni și încurajări. Fiecare dintre voi a fost parte din această experiență frumoasă, iar bucuria pe care o purtăm în inimă este și a voastră.
Am fost tinerii papei, au fost zile în care am simțit cu adevărat ce înseamnă să fii parte dintr-o familie mai mare decât ți-ai imaginat vreodată. Am mers pe străzile Romei cu inimile pline, am împărțit zâmbete cu necunoscuți, am cântat împreună și am descoperit că bucuria lui Cristos nu are granițe.
Să ne revedem cu bine în Seul! Pe data viitoare!
Mai jos avem câteva mărturii de la tinerii care au participat la acest Jubileu:
„Pentru mine experiența jubileului la Roma a fost una foarte frumoasă! Mi-a plăcut faptul că am fost primiți cu mare căldură de către gazde, care ne-au oferit cazare în această săptămână! Am mai rămas plăcut surprins și de noaptea de veghe alături de Papa Leon, care a fost un moment plin de har!” (Sebi)
„Jubileul 2025 a fost mai mult decât o excursie; a fost o lecție de credință, răbdare și prietenie. Am cutreierat Roma dintr-un capăt în altul: Colosseum, Vatican, bazilicile majore, piețele pline de viață și străduțele ascunse unde simți istoria la fiecare pas. Am participat la momente de rugăciune impresionante, am cunoscut oameni minunați și ne-am simțit parte din ceva uriaș. Mulțumim preoților, care ne-au fost ghid și sprijin în fiecare clipă, cât și gazdelor, pentru primirea caldă. Restul… rămâne în amintirea noastră, alături de întrebarea: ,,oare când vom mai face atâția pași într-o singură săptămână?” (Victoria)
„Nu sunt suficiente cuvinte pentru a descrie cu adevărat experiența trăită la Jubileul Tinerilor de la Roma. Amestecul de emoții, trăiri, treceri de la agonie la extaz, poate chiar lacrimi și, cu siguranță, oboseală, toate acestea au transformat acest pelerinaj într-o minunată comuniune de speranță și credință, dar și de efervescență și veselie. De la farmecul din inima Vaticanului, la Porțile Sfinte și până la misterul atracțiilor turistice care însuflețesc Roma, toate acestea ne-au fascinat și ne-au uluit într-un mod aparte. Am petrecut zile minunate alături de tinerii din Bacău, care ne-au primit cu brațele deschise și ne-au făcut să ne simțim ca într-o adevărată familie. Și, nu în ultimul rând, doresc să transmit, în numele tinerilor din Moinești, un gând de recunoștință preoților care au făcut ca această experiență să fie una cu adevărat memorabilă. În continuare, urmând exemplul Fericitului Carlo Acutis, nu ne rămâne decât să ne trăim cu originalitate credința, ca adevărați „influenceri ai lui Isus”. (Diana din Moinești)
