Pomenirea tuturor credincioșilor răposați

   În fiecare an la 2 noiembrie facem „Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţi”. Îi amintim pe toţi cei dragi ai noştri plecaţi din această lume; îi amintim nu cu nostalgia celor care îi consideră pierduţi pentru totdeauna, dar cu speranţa celor care îi cred vii în Cristos şi destinaţi învierii finale. Orice pomenire a morţilor are loc în lumina învierii lui Cristos. Prin crucea Domnului moartea a cunoscut o transformare radicală, deoarece ori de câte ori vorbeşte despre sfârşitul său Isus adaugă că va învia. Moartea lui Cristos a conferit morţii noastre un orizont nou. Dumnezeu a schimbat sfârşitul într-un început nou, într-o trecere la viaţa nouă, căci „după cum Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el. Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă” (cf. 1Tes 4,14; 1Cor 15,22). În această speranţă creştinii fac să se scrie pe crucea de la căpătâiul celor dragi: „Aici odihneşte în Domnul” sau „Aşteaptă învierea morţilor”. Ştim bine însă că „pentru a învia împreună cu Cristos, trebuie să murim împreună cu El”. Trebuie „să ieşim din acest trup şi să ne mutăm la Domnul” (2 Cor 5, 8). În această „plecare” (Fil 1, 23) care e moartea, sufletul e despărţit de trup. El va fi unit iarăşi cu trupul său în ziua învierii morţilor” (CBC 1005). Este credinţa pe care o mărturisim în Crez: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni”.

   Catehismul Bisericii Catolice învaţă că cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificaţi, deşi sunt siguri de mântuirea veşnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfinţenia necesară pentru a intra în bucuria cerului. Tradiţia Bisericii, făcând referinţă la texte biblice vorbeşte despre un foc purificator. Această învăţătură se întemeiază şi pe practica rugăciunii pentru cei morţi, despre care vorbeşte Sfânta Scriptură: „De aceea (Iuda Macabeul) a pus să se facă pentru cei morţi jertfă de ispăşire ca să fie dezlegaţi de păcat” (2 Mac 12,45). Încă din primele timpuri, Biserica a cinstit amintirea celor morţi şi a oferit sufragii pentru ei, îndeosebi Jertfa euharistică, pentru ca purificaţi de urmele păcatelor să poată ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu. Totodată recomandă pomana, indulgenţele şi faptele de pocăinţă în favoarea celor răposaţi. 

Réquiem aetérnam dona eis, Dómine,
et lux perpétua lúceat eis.
Requiéscant in pace. Amen.