Un nou început, o inimă reînnoită
Dragi enoriași,
Stimați cititori,
Toamna aduce cu ea, de fiecare dată, sentimentul unui nou început. După timpul vacanțelor și al concediilor, copiii și adolescenții se întorc la școală, studenții încep un nou an universitar, familiile reintră în ritmul obișnuit al vieții, iar în parohie se reiau catehezele, întâlnirile copiilor și tinerilor, activitățile grupurilor, repetițiile corurilor și diferitele forme de slujire. Agendele încep din nou să se umple.
În același timp, Biserica noastră locală începe un nou an pastoral. Continuăm drumul planului diecezan 2025-2028, „Înflăcărați de iubirea lui Cristos”, iar tema care ne va însoți în acest an este: „Mirul revarsă în noi iubirea”.
Poate că începutul acesta ne invită nu doar să ne reorganizăm programul, ci să ne punem o întrebare mai profundă: cu ce inimă pornim din nou la drum?
Anul trecut am fost invitați să redescoperim Euharistia ca hrană a speranței. Acum privirea noastră se îndreaptă spre sacramentul Mirului și spre iubire. Pentru mulți dintre noi, Mirul poate părea un eveniment îndepărtat, legat de adolescență, de o fotografie de familie sau de o frumoasă celebrare din trecut. Scrisoarea episcopului nostru ne amintește însă un adevăr esențial: Mirul nu este amintirea unei zile, ci darul pentru o viață întreagă.
Pecetea Duhului Sfânt rămâne în noi. Prin Mir am fost întăriți pentru a aparține mai profund lui Cristos și Bisericii și pentru a deveni discipoli misionari. Sfântul Paul exprimă minunat izvorul acestei misiuni: „Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5).
Această iubire primită trebuie însă să devină iubire dăruită.
Un simbol deosebit de frumos ne poate însoți în acest an. Sfânta crismă cu care suntem unși la Mir este un ulei parfumat, iar Sfântul Paul îi numește pe creștini „buna mireasmă a lui Cristos” (2Cor 2,15). Ce înseamnă să răspândim această mireasmă? Înseamnă să iertăm când ar fi mai ușor să păstrăm resentimentul, să avem răbdare în familie, să observăm copilul sau tânărul care are nevoie de încurajare, să ne apropiem de cel singur, să găsim timp pentru un bolnav și să întindem mâna celui aflat în dificultate.
Acesta poate deveni și programul comunității noastre.
Copiii și tinerii care încep școala sau facultatea au nevoie nu numai de cunoștințe și rezultate, ci și de repere și valori. Părinții și educatorii au nevoie de înțelepciune și răbdare. Iar noi toți avem nevoie să redescoperim că fiecare are un loc și o misiune în Biserică.
De aceea, reluarea activităților parohiale nu trebuie să însemne doar reluarea unor programe. Cateheza, corurile, ministranții, lectorii, tinerii, familiile, voluntarii și toate grupurile comunității sunt locuri în care darurile Duhului Sfânt pot deveni slujire. Parohia nu este doar a preoților sau a celor deja implicați. Parohia suntem noi toți. În loc să ne întrebăm numai „Ce ar trebui să facă parohia?”, ne-am putea întreba mai des: „Ce pot oferi eu comunității mele?”
La începutul acestui an pastoral, școlar și universitar, să-i cerem Duhului Sfânt să reaprindă în noi darul primit la Mir. Iar la sfârșitul anului, cel mai frumos bilanț n-ar fi numărul activităților desfășurate, ci faptul că în comunitatea noastră există mai multă iubire, mai multă comuniune, mai multă slujire și mai mult din buna mireasmă a lui Cristos.
Cu dragoste, binecuvântare și prețuire,
Pr. Benone Lucaci,
Paroh și decan
