În perioada 30 iulie – 8 august un grup de tineri din Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău și „Înălțarea Domnului” din Moinești au parcurs in pelerinaj la Međugorje dorind să își exprime astfel dragostea față de Sfânta Fecioară Maria, dar, mai ales, să îi mulțumească bunului Dumnezeu pentru harurile primite și să implore îndurarea Lui pentru perioada care urmează.

Međugorje este acel loc special, unde te simți cu adevărat acasă, chiar dacă ești la sute de kilometri distanță. Anul acesta, timpul petrecut în cadrul Festivalului Tinerilor, Mladifest 37, sub îndemnul „Ad fontem!” („La izvor!”), ne-a arătat iar, ce înseamnă cu adevărat bucuria pură, trăită împreună.

Nu putea exista un mod mai deosebit de a începe această sărbătoare! Astfel, chiar înainte de deschiderea oficială, în seara de 31 iulie, am urcat pe Podbrdo (Colina Aparițiilor) și am trăit un moment cu totul special alături de mii de tineri pelerini. Am avut ocazia unică de a fi prezenți la apariția vizionarului Ivan Dragicevic. Deși pentru unii dintre noi era a treia sau a patra oară la Međugorje, a fost prima dată când am luat parte la o asemenea stare de har și în care am simțit cu adevărat, mesajul transmis de Sf Fecioară Maria: „Puneți-L pe Dumnezeu pe primul loc. Împreună cu Dumnezeu îndreptați-vă spre viitor. Mama vă însoțește și mijlocește la Fiul Său pentru fiecare dintre voi”. Cu acest îndemn, zilele ce au urmat au trecut mult mai repede decât ne-am fi dorit. Chiar dacă s-a adunat oboseala, bucuria de a fi acolo ne-a dat energia să mergem înainte. Am urcat pe Podbrdo rugându-ne Rozariul și parcurgând Calea Crucii pe muntele Križevac. Rugându-ne pentru intențiile noastre, dar urcând împreună, am înțeles că Dumnezeu vede o cale nouă, un drum nou, acolo unde noi poate nu mai avem speranță. De aceea, pentru a fi prietenul nostru, chiar dacă nu prezent în mod fizic lângă noi, contează enorm de mult cât timp îi oferim Lui. Iar totul poate începe cu simpla noastră prezență la Sfânta Liturghie.

Fiecare zi a fost aparte prin toate momentele de comuniune. Rugăciunea de dimineață oferea un impuls de liniște pentru întreaga zi, urmată de cateheze, numeroasele mărturii și momentele pline de viață în care dansam toți împreună. Liturghiile alături de toți pelerinii au fost cu totul speciale de fiecare dată. Să vedem cum tineri din toată lumea se roagă împreună. Și simt că anul acesta am învățat ceva foarte important, cum, deși legați de aceeași credință, fiecare și-o poate exprima în mod diferit. De aceea nu ar trebui să căutăm să îi schimbăm pe cei din jurul nostru, pentru a fi la fel. Am învățat să avem răbdare și că cea mai puternică rugăciune este cea oferită celor din jur. Printre zâmbetele tuturor oamenilor, cel mai mult ne-au atins momentele de adorație euharistică. Liniștea care se așternea peste miile de tineri, și cântecele corului care au făcut ca totul să fie cu mult mai deosebit de fiecare dată.

Ne întoarcem acasă plini de recunoștință că am avut șansa să luăm parte la acest festival. Oricât am încerca să punem în cuvinte tot ce am trăit, Međugorje rămâne o trăire pe care trebuie să o simți personal. Îmi doresc ca tot mai multe persoane, mai ales tineri, să ajungă acolo măcar o dată, să se lase îmbrățișați de acea pace profundă și să trăiască acel sentiment cu adevărat de nedescris pe care îl oferă acest loc. Un gând de mulțumire merge către preoții care ne-au însoțit, către fiecare tânăr care a adus un strop de bucurie în acest pelerinaj și către toți organizatorii și binefăcătorii care au făcut posibilă această experiență.

Articol de Eliza Măriuț

Mărturii:

„Anul acesta am participat pentru prima dată la pelerinajul din Međugorje. Înainte de pelerinaj, am simțit o nevoie profundă de a mă odihni din punct de vedere spiritual, mai ales că din toamnă voi intra în clasa a XII-a. Și tocmai asta s-a întâmplat în timpul pelerinajului. Chiar dacă atunci nu îmi dădeam seama cât de mult aveam nevoie să fiu acolo, acum îmi dau seama cât de mare era această nevoie și cât de mult m-a atins iubirea Sfintei Fecioare Maria. Consider că orice creștin, dar nu numai, ci mai ales oamenii care trec prin perioade dificile sau se simt copleșiți de probleme, ar trebui să îi facă o vizită Sfintei Fecioare Maria la Međugorje. Acolo ai parte cu adevărat de o pauză de la tot ceea ce te grăbește și te distrage în fiecare zi. A fost o săptămână care m-a apropiat de Fecioara Maria și care m-a ajutat să îmi fac ordine în suflet. M-am întors de acolo cu mai multă liniște și cu sentimentul că unele lucruri pe care le purtam în mine au început să își găsească locul”.

Antonia Lucia Jicmon

„În perioada 30 iulie – 8 august, am avut ocazia să particip pentru a treia oară la Mladifest, pelerinaj  dedicat tinerilor, care are loc la Međugorje. Un loc simplu, dar cu o bogăție aparte. Și nu mă refer la bogăția materială, ci la cea sufletească. Am plecat fericită că o voi întâlni pe Sfânta Fecioară Maria, că o voi lăsa să pătrundă în inima mea, să-mi vorbească și chiar să mă consoleze. Am trăit momente de comuniune cu tineri din toată lumea, cel mai frumos dar pe care îl putem oferi lui Dumnezeu. Deși ne separă distanța, ne unește credința. Să vezi mii de tineri cum se unesc și cântă într-un singur glas „Doamne, Isuse, ești viața mea” este o trăire aparte, un sentiment de liniște și de pace. Am plecat de acolo împlinită, știind că nu sunt singură. În zilele de astăzi, este greu să-ți manifești credința în fața oamenilor care și-au creat alte principii, care judecă și care nu Îl văd pe Dumnezeu în centrul vieții lor. Însă acolo, pentru asta am venit: să fim misionarii lui Dumnezeu”.

Andra Budăeș

„Deși unele momente nu pot fi cuprinse îndeajuns în cuvinte, experiența minunată a pelerinajului la Međugorje ar putea fi descrisă prin emoție pură, liniște, speranță și, mai presus de toate, multă credință. Toate aceste trăiri și-au făcut loc în inimile noastre în aceste zile pline de har, prin participarea la Sfânta Liturghie, momentele impresionante de adorație și rugăciune, precum și prin întreaga experiență a festivalului Mladifest. Pentru noi, tinerii, aceste zile au fost un imbold și, totodată, o încurajare de a ne trăi credința cu bucurie și entuziasm, cu mai mult curaj și cu inima deschisă către Dumnezeu. În mijlocul unei impresionante diversități de culturi, am descoperit că există ceva care ne unește dincolo de orice diferență: aceeași iubire față de Dumnezeu, aceeași dorință de a ne apropia de El și aceeași bucurie de a-L mărturisi, cuprinse în ecoul rugăciunilor rostite împreună, în versurile cântate la unison și în emoția acelor momente pe care ne-am fi dorit să le putem păstra pentru totdeauna în sufletele noastre. Am avut parte și de clipe minunate de comuniune alături de tinerii din Bacău, în care ne-am putut cunoaște mai bine, ne-am împărtășit gândurile și emoțiile, am legat prietenii și am adunat amintiri pe care, cu siguranță, le vom purta cu noi mult timp de acum înainte. Sunt recunoscătoare pentru acest pelerinaj memorabil, pentru toate momentele, emoțiile și trăirile care ne-au îmbogățit sufletele, dar mai ales pentru bucuria de a fi trăit toate acestea la Međugorje, sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria”.

Diana Baciu

„Săptămâna trecută am participat la pentru a treia oară la pelerinajul de la Međugorje și, cu siguranță , nu pentru ultima dată.  A fost o săptămână plină de har, plină de momente emoționante care mi-au rămas întipărite în suflet. Au fost zile în care Dumnezeu mi-a vorbit prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, m-a întărit și mi-a adus aminte, încă o dată, cat de important este să-i încredințez lui totul. Cu toate că întâmpinăm dificultăți precum căldura infernală sau oboseala, toate acestea nu mai erau simțite în momentul în care ajungeai la festival , în fața altarului, pentru că unicul lucru care conta , era momentul tău cu Isus și felul cum grijile și apăsările dispăreau. De asemenea, pe lângă momentele trăite în cadrul festivalului, au contribuit profund la formarea noastră spirituală si la această apropriere de Dumnezeu  și alte momente de rugăciune precum urcarea pe Colina Aparițiilor, în timp ce ne rugam Sfântul Rozariu și urcarea pe Krizevac, parcurgând Calea Sfintei Cruci. În acest pelerinaj am învățat cat de important este să ne punem toate încrederea în Domnul, să-i încredințăm Lui problemele noastre, sa ne rugăm și mai ales să-i mulțumim pentru tot ceea ce avem și pentru ceea ce suntem”.

Ștefana Budăeș

„Experiența de la Međugorje a fost una profundă și plină de momente deosebite. Am simțit o apropiere aparte de Dumnezeu prin rugăciune, comuniune și liniștea acestui loc. Fiecare zi mi-a oferit ocazia să mă reculeg și să privesc credința cu mai multă deschidere. Am plecat cu amintiri frumoase și cu o experiență pe care o voi păstra mereu în suflet.”

Emilian Scheel

„Unele locuri le vizitezi, faci câteva fotografii și apoi pleci mai departe. Altele, însă, rămân în sufletul tău. Pentru mine, Međugorje a fost un astfel de loc. Am plecat spre Medjugorje fără să știu exact ce mă așteaptă. Știam că este un loc important pentru credincioși și că urma să trăiesc multe momente de rugăciune, însă experiența de acolo a fost mult mai profundă decât mi-aș fi imaginat. Unul dintre cele mai emoționante momente a fost pe Colina Aparițiilor. Am avut bucuria și harul de a fi acolo într-un moment în care s-a arătat Fecioara Maria. A fost un moment greu de pus în cuvinte. În mijlocul rugăciunii, al liniștii și al oamenilor adunați acolo, am simțit o emoție pe care nu cred că o voi putea uita vreodată. A fost unul dintre acele momente în care nu mai ai nevoie de cuvinte și simți doar nevoia să te rogi și să mulțumești. Medjugorje m-a făcut să mă opresc pentru câteva zile din agitația vieții de zi cu zi și să mă uit mai mult în interiorul meu. M-a făcut să înțeleg că uneori.”

Măriuca Crețu

„Pentru mine, Međugorje nu a fost doar o călătorie, ci o experiență care mi-a rămas adânc în suflet. Am plecat acolo cu dorința de a mă apropia mai mult de Dumnezeu și de Maica Domnului, dar nu știam cât de mult avea să mă schimbe această experiență. Cel mai mult m-a impresionat liniștea pe care am simțit-o în suflet. Într-un loc în care vin atât de mulți oameni să se roage, am simțit că grijile mele au devenit mai mici și că pot să mă opresc pentru câteva momente din agitația de zi cu zi. Rugăciunea pe Krizevac, Sfânta Liturghie și momentele petrecute în rugăciune mi-au dat sentimentul că sunt mai aproape de Dumnezeu. Am simțit că nu trebuie să am toate răspunsurile și că uneori este suficient să mă încredințez Lui. Am plecat din Medjugorje cu mai multă pace în suflet, cu dorința de a mă ruga mai mult și de a păstra în viața mea ceea ce am simțit acolo. Pentru mine, Međugorje a fost un loc în care am înțeles că Dumnezeu lucrează în liniște și că, atunci când Îi deschizi cu adevărat inima, ceva începe să se schimbe în tine. Nu știu să explic în cuvinte tot ceea ce am simțit acolo. Știu doar că am plecat altfel decât am venit și că voi păstra Međugorje mereu în inima mea.”

Ștefania Buga