Ziua Mondială a Tineretului - Lisabona 2023
JMJ (Jornada Mundial da Juventude), în limba română ZMT (Ziua Mondială a Tineretului) a fost, cred, una din cele mai așteptate întâlniri ale tinerilor catolici în 2023, și s-a desfășurat în acest an la Lisabona, Portugalia.
Din cele două săptămâni, prima, „Săptămâna pe Dieceze”, am petrecut-o în Gavião, un oraș micuț din centrul Portugaliei, ce aparține de dieceza Portalegre Castelo-Branco.
Am fost întâmpinați de tinerii voluntari de acolo, coordonați de părintele român Cristiano care activează în Gavião, ce ne-au făcut să uităm de oboseala acumulată pe parcursul călătoriei. De asemenea am avut ocazia să cunoaștem localnicii (unii, pe lângă Gavião, din Belver, Margem și Comenda) care, cu brațele deschise, ne-au primit în casele lor. Astfel am avut prilejul să învățăm puțin limba portugheză.
Pe lângă liturghia zilnică, s-au organizat tot felul de activități, prin care am reușit să cunoaștem unele din tradițiile locului și din specificul culinar al zonei. Seara eram întâmpinați de familiile gazdă, ce ne făceau să ne simțim ca acasă, fiind nerăbdători să ne povestească cât mai multe.
Unul dintre momentele cele mai așteptate a fost vizita la Sanctuarul din Fatima. Am auzit multe despre acest loc sfânt, am citit multe, dar să poți ajunge acolo este ceva cu adevărat special. Emoția de a fi acolo, liturghia celebrată chiar la Capela Aparițiilor, amplificată de Calea Crucii și sfântul Rozariu, totul culminând cu procesiunea cu lumânări, totul a fost o experiență deosebită.
Într-un final, a trebuit să ne luăm rămas bun de la familiile ce au avut atât de multă grijă de noi, cu promisiunea că vom ține legătura și că ne vor aștepta cu brațele deschise ori de câte ori vom reveni în Portugalia.
Am avut parte și de o liturghie și întâlnire în Abrantes împreună cu toți tinerii ce au petrecut prima săptămână în Dieceza Portalegre Castelo-Branco, pe urmă ne-am îndreptat spre Lisabona.
Am avut norocul să stăm din nou la familii gazdă care erau chiar foarte fericite să ne cunoască și să ne primească în casele lor.
Deja în drum spre liturghia de deschidere, străzile erau pline, și peste tot vedeai o multitudine de steaguri din diferite țări, în aer plutea nerăbdarea și pe fața tinerilor se citea fericirea. Liturghia mi s-a părut deosebită, datorită corului, felului în care a fost celebrată, dar și prezența sutelor de mii de persoane.
Deși era o mare aglomerație, nu am putut să nu observ cât de drăguță era toată lumea. Pur și simplu, intram în vorbă cu o persoană, care poate stătea în celălalt capăt al lumii, și ne simțeam de parcă eram prieteni de o viață. Toată lumea zâmbea, te întreba de unde ești. Se făceau poze cu diferite grupuri din alte și alte țări. Se semna pe steaguri, pălării, tricouri, erau grupuri ce cântau sau dansau. Străzile radiau pur și simplu de fericire și asta transmitea o emoție unică, ce cred că o poți experimenta doar la o astfel de întâlnire.
În zilele ce au urmat, am reușit să ne întâlnim de dimineață cu celelalte grupuri de români, să participăm la catehezele Rise Up, și la sfânta litughie împreună.
Am vizitat mai multe locuri dintre care Biserica Sfântul Anton, monumentul Cristo Rei, Oceanarium-ul, dar am și reușit să ne bucurăm de frumusețea orașului.
În prezența sfântului Părinte Papa, am luat parte la Calea Crucii, una cu adevărat specială, în care s-au îmbinat momentele de rugăciune cu o reprezentare a fiecărei stațiuni, ceva ce nu am mai văzut niciodată.
Totul a culminat cu noaptea de veghe, petrecută în Campo da Graça.
Deși drumul până acolo a fost lung și extrem de obositor, s-a meritat tot. Să stai acolo cu toți tinerii din toată lumea, să te rogi împreună, pentru mine a fost ceva WOW! Nu mai conta că erai obosit, tot ce conta era fericirea de a fi alături de toată lumea, ca o familie unită.
Timpul a trecut cu viteza luminii încât nici nu am realizat că trebuia deja să plecăm. Eram triști, dar totodată fericiți că am avut norocul de a lua parte la o astfel de întâlnire și de a simți toate emoțiile transmise de aceasta. Am aflat că următoarea se va ține în Coreea de Sud, la Seul, în 2027. Și cine știe? Poate vom merge și acolo.
Mulțumim tuturor celor care au contribuit și au ajutat ca această plecare să fie posibilă. În timpul petrecut acolo ați fost mereu prezenți în gândurile și rugăciunile noastre. De asemenea, le mulțumim preoților ce ne-au fost alături și au făcut aceste două săptămâni mai frumoase, organizatorilor și tuturor persoanelor implicate.
Elisa Măriuț
